Mâine! ?

                                               Exod 8:6-10

           „Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului; și au ieșit broaștele și au acoperit țara Egiptului.

            Dar și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos și ei broaște peste toată țara Egiptului.

            Faraon a chemat pe Moise, și pe Aaron, și a zis: „Rugați-vă Domnului, să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului. “

            Moise a zis lui Faraon: „Hotărăște-mi, când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaștele de la tine și din casele tale? Nu vor mai rămânea decât în râu. “

            El a răspuns: „Mâine“. Și Moise a zis: „Așa va fi, ca să știi că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.”

       Dacă egiptenii nu ţin cont de primele două semne care arătau puterea Dumnezeului viu, aşa cum îi spusese Domnul lui Moise, urmează al treilea semn: apa transformată în sânge.

          Apa înseamnă viață; fără apă nimic nu poate trăi, nici plante, nici animale, sau oameni iar sângele înseamnă suferință, durere, moarte.

      Domnul Dumnezeu a vrut să atragă atenția Faraonului și poporului egiptean, prin această urgie, de faptul că viața oricărei ființe, este în mâna Lui și oricând poate să i-o ia celui care nu primește povățuirea Sa.

          Tot la fel, i-a fost dat omului Cuvântul vieții, dar dacă acesta nu îl primeşte şi refuză să creadă, acelaşi cuvânt va deveni pentru el judecată şi moarte. Ioan 12:48: „Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care    L-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.”

          De două mii de ani, Cuvântul lui Dumnezeu vesteşte harul (mila și îndurarea), dar în același timp vestește şi judecata pentru cei care nu îl primesc, însă oamenii sunt ignoranți și neascultători.

   Într-un fel sau altul însă, toţi îl vor întâlni, fie în „astăzi” spre viaţă, fie „mâine” spre moarte!

         Vedem în textul de mai sus, faptul că Nilul cu apa dătătoare de belșug și viață mai înainte, acum la glasul și porunca lui Dumnezeu, se transformă în sânge aducător de moarte.

          La porunca lui Dumnezeu, sângele umple râul, canalele, bălţile, iazurile, chiar şi vasele din case. Toate izvoarele din care lumea îşi potolea setea devin otrăvite şi ucigătoare.

          În Capitolul 7:17-18 citim cuvintele lui Dumnezeu care sună hotărâtor prin gura lui Moise: „Acum, așa vorbește Domnul: „Iată cum vei cunoaște că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, și ele se vor preface în sânge; Peștii din râuri vor pieri, râul se va împuți, așa că le va fi greață egiptenilor să bea din apa râului.”

            Satan însă, imită lucrarea lui Dumnezeu, strecurând și el otravă în așa fel, ca oricare credincios, care nu discerne adevărul lui Dumnezeu de minciunile sale, să piară.

            Versetul 22: „Dar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjile lor.

         Astfel că prin puterea lui Satan de a semăna moartea, vrăjitorii imită lucrarea lui Dumnezeu, numai pentru a face şi mai mare nenorocirea poporului.

            Prieteni dragi, acesta este un semnal de alarmă: Trebuie să fim foarte atenți la ceea ce ni se oferă în zilele aceste din urmă și să ne ferim să bem din „apele” tulburate de cel rău, pentru că în ele a strecurat otravă care aduce moarte spirituală!

         Dacă satan şi-ar fi arătat abilitatea și „talentele” prin vrăjitorii pe care-i mânuia, transformând sângele în apă, ar fi fost poate „de aplaudat”, dar el este incapabil să dăruiască viață. În schimb, „împrăștie” moartea în lumea întreagă.

            Vrăjitorii din textul de mai sus, îi reprezintă pe pretinşii creştini, cei care au o formă de evlavie, însă fără adevărata credinţă. Pentru a fi creştin nu este suficient să-i imiţi pe cei care sunt adevăraţi copii ai lui Dumnezeu.

            Cineva poate să ia parte la slujbe, să citească Biblia, să facă multe lucrări bune, sau să aibă darul vorbirii, dar să nu fie adevărat creştin.

            Nimic nu este mai simplu și mai grav, decât să pretindem că suntem ai Domnului, înşelându-i pe alţii şi chiar înşelându-ne şi pe noi înşine.

         Drag prieten, întrebarea pe care ți-o adresez astăzi, este aceasta: ai adevărata credinţă, sau numai ceva care se aseamănă cu ea?

            Să știi că destinul tău etern depinde nu numai de răspunsul la această întrebare, ci și de trăirea cuvântului lui Dumnezeu în fiecare zi.

            Cuvintele lui Dumnezeu rostite prin apostol, ne invită la veghere și credincioșie. Evrei 3:12-15 „Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.

          Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi, “ pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.

         Căci ne-am făcut părtași ai lui Cristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii. “

          Datorită împietririi inimii lui Faraon, a patra urgie care vine peste tot Egiptul la porunca lui Dumnezeu, sunt broaștele care umplu toată țara.

           Aaron îşi întinde mâna şi de data aceasta peste Egipt și țara este invadată de broaşte.

            Moise a încercat în mai multe rânduri să trezească duhul lui Faraon, arătându-i poruncile lui Dumnezeu cu privire la poporul Său, însă în zadar. De aceea, având acum siguranţa deplină în Dumnezeul cerului care l-a trimis şi fiind faţă-n faţă cu Faraon, îl întreabă: „când vrei să mă rog, Dumnezeului adevărat, pentru tine? “

            Răspunsul lui Faraon este cel puțin nebunesc: „Mâine”. Răspunsul acesta vine dintr-o minte întunecată, o minte stăpânită de cel rău.

            Cum adică, să ai Palatul, casele, postăvile cu aluat și paturile pline cu broaște, iar tu să zici: „lasă-le până mâine!”

            Prieteni dragi, strigarea pe care o face Duhul Sfânt „astăzi”, mai tare ca oricând este aceasta: „Vine Mirele Isus, să-i ia pe ai Săi acasă”. Nu amânați pentru „mâine”, răspunsul vostru la chemarea pe care o face, pentru că mâine se poate să fie prea târziu.

           Astăzi este ziua mântuirii și apropierii de Domnul Isus, Cel care Și-a dat viața pentru oricine crede în El. Mâine, nu se știe ce va fi, sau dacă vei mai avea o șansă; mâine poate să fie prea târziu pentru tine. De aceea, Cuvântul Scripturii te cheamă acum, cât încă se zice: „astăzi”, nu-ți împietri inima ca și Faraonul Egiptului.

 Vino înaintea Crucii Domnului Isus și spune-i cu pocăință: Da, începând chiar de astăzi, vreau să fii și Mântuitorul meu. Îmi deschid inima și Te rog Isuse, să intri ca Domn al vieții mele.